Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească drept paşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar, s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zid despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.
Corvoada numelui l-a urmărit întreaga viaţă, umilindu-l în banca şcolii teologice în care i s-a impus să asculte, ani şi ani, batjocurile colegilor înrăiţi de atâta testosteron sugrumat, dar şi în ochii frumoasei Matilda, fata prosperului om de afaceri Gabriel Dupont, un milionar ce a decis că onoarea fiicei sale stă într-o educaţie totalitară de tip religios. La cei 23 de ani ai săi, Calmy se visa, adesea, proprietar al unei luxoase case pe coasta Mediteranei şi cu Matilda îmbrăţişându-i tremurândă braţul musculos, în timp ce el ar fi ţinut cârma iahtului său de ultimă generaţie, dotat cu dormitor imens, piscină şi sală de sport. Dar, de fiecare dată, trezit din reverie, Calmy cădea într-o adâncă şi nefericită depresie: puţini, foarte puţini, ştiau că, în urmă cu jumătate de an, odiosul ritual de iniţiere al clanului Furtun a presupus ablaţia testiculelor viitorului lider spiritual – Etui Calmar Eter. Romanticului Calmy.
Pe măsură ce se apropiau, în minte începură să i se deruleze cele mai bizare asocieri de cuvinte. În fond, dacă se gândea bine, abația care-l aștepta nu era altceva decât ablația, din care s-a exterminat o literă. Sau s-a exorcizat. Că litera în cauză era sursa tuturor greșelilor și slăbiciunilor bărbătești. Sau, mergând pe calea inversă, ca să ajungi de la ablație la abație, trebuie să elimini ceva.
Reveria îi fu întreruptă brusc de oprirea trăsurii. Vizitiul își iți capul pe fereastră și spuse: „Am ajuns!”
Septembrie avea deviație de sept, motiv pentru care vorbea cam pe nas. Dar deocamdată tăcea, ascultând o întreagă pledoarie despre cum tânărul din fața lui nu vrea să fie ultimul Furtun din sat și despre cum o iubește nespus și neconsumat pe Matilda. Disertația lui impetuoasă se termină cu o întrebare pusă temător, cu o voce tremurândă: „Pot să-mi recapăt testiculele?
Septembrie oftă din rărunchi. Apoi îşi muşcă buzele, mărunt, de câteva ori.
„Bietul băiat”, îşi spuse, mirat el însuşi că, după tot ce trăise, încă mai era în stare să se înduioşeze astfel. „Din ce neam de idioţi s-a născut! Întâi şi-au bătut joc de el cu numele ăla – Etui Calmar Eter, auzi! – apoi, harş! Ce mârşăvie!”
— Aş vrea să te-ajut, mărturisi. Dar nu pot. Nu mai pot. Fiindcă… Ei, pe scurt, fiindcă a trebuit să ispăşesc un păcat… altfel decât plătindu-l cu viaţa. M-a costat nişte puteri şi… am jurat credinţă Crucii, mi-am închinat viaţa credinţei… Însă ea, sora mea geamănă, a plătit altfel… S-a lăpădat de frumuseţe şi a ieşit din rândul oamenilor… al oamenilor adevăraţi. Dar şi-a păstrat puterea. Am auzit că are chiar mai multă. Dacă nimic din ceea ce e hidos nu te sperie, du-te la ea. Îţi explic unde-o găseşti şi-ţi dau o scrisoare.”
Neavând altă soluție, Calmy luă scrisoarea pregătită de Septembrie și își îndreptă pașii spre tenebrele orașului, locul din care Decembrie Pesteochi își răspândea în lume lucrările aproape diabolice. Deși avertizat fiind în privința hidoșeniei, Etui Calmar Eter își reținu cu greu o tresărire, amestec de repulsie și teamă, la vederea celei ce îi putea reda testiculele și, odată cu ele, șansa de a-și consuma efectiv iubirea pentru Matilda.
-Află că nimic nu-i gratis, omule, nici în lumea ta, nici în a mea. De vrei să-ți fiu de ajutor, socoate întâi câtă voință și cât curaj ai, căci multe vei avea de pătimit până lucrarea va fi terminată.
-Orice, mărită doamnă, accept orice, veni, poate puțin cam repede, răspunsul lui Calmy.
Ochii migdalați îl priviră intens și vocea cavernoasă rosti:
-Spune-mi, omule, De-ce-m-brie-peste-ochi?
Fără să știe de vechea greșeală de tipar (De-ce-mi-brie*-peste-ochi) din numele puternicei arătări, Calmy…
*-BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).
… se uită nedumerit la ea, apoi îşi roti privirea prin încăpere, înainte de a şi-o înălţa spre cer.
„Oare de ce? De ce trebuie să răspund la o întrebare fără noimă?” se întrebă „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?
Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Şi redaţi-mi testiculele! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”
Pe firmă scrie, cu litere aurite, BANSARDA.
Bineînţeles că nimeni nu ştie ce înseamnă.
Unii spun că don Alonso, zis şi Lordul Nopţii, e un tip mai… altfel, că a vrut pur şi simplu să facă paradă de originalitate, că tot de-aia a cumpărat rotonda ca s-o preschimbe într-o tavernă de basm, cu mese în jurul unei arene acoperite cu nisip aurifer.
Alţii spun că numele tavernei e, pur şi simplu, un soi de simbol ezoteric, un compromis între lumea noastră şi cea din nelipsitul cântec care se-aude când te-apropii de firmă şi din balada murmurată de fetele superbe care dansează în arenă, cu mişcări atât de suave încât goliciunea lor pare cea mai înaltă virtute.
Dar nimeni nu ştie că, în ceasul când doarme toată suflarea, Lordul Nopţii cumpără în arena aia suflete. Şi c-a aflat că un eunuc pe nume Calmy are unul de vânzare.
Blog de jocuri 
Pingback: Calmy – convergenţă în rugăciune | ropot de secunde...
Pingback: Calmy… Bansarda Lordului Nopţii | Cioburi de chihlimbar