Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească drept paşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar, s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zid despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.
Calmy, pe numele sau real: Etui Calmar Eter Furtun se lovi de un teanc de maculatura utilizata pe post de despartitor, in camera sa amarata. Nu era cine stie ce meserias si uneori isi simtea creierul plin de balast, dar acum chiar ca i se pusese pata, cand isi vazu podeaua vraiste! Lua o decizie pe loc, ca si cum un incarcator l-ar fi umplut de energie. Nu o sa-si schimbe numele, ca oricum ar fi fost dezmostenit prin clauza din testamentul facut de tac-su, in prezenta unui notar. Dar o sa-si spuna E.C.E. Furtun! I se parea ca suna ca un fel de reprezentant! Si ce daca nu era trecut in buletin sau pasaport! E.C.E. putea avea o paleta de sensuri. Cine are chef, sa caute!
Aruncă o ultimă privire spre oglinda veche, de pe care vopseaua s-a jupuit parțial, își drege glasul și iese din casă. După bunul său obicei, E.C.E. Furtun își petrece dimineața de sâmbătă citind ziarul pe o bancă oarecare, la periferie, departe de tumultul orașului și de casa a mare, unde nimeni nu îl înțelege. Strânge pleoapele, încercând să vadă mai clar în lungul străzii. Tocmai atunci, la trecerea de pietoni oprește o mașină roșie, cu numere de Spania, și din ea coboară val-vârtej o tânără enervant de frumoasă.
-Treci înapoi! se aude dinspre automobil glasul plictisit al unui bărbat.
Fata îl ignoră. Așezată în celălalt capăt al băncii, aprinde o țigară, oftează și suflă tot fumul către E.C.E. Furtun, făcându-l pe acesta să tresară. De-ar putea țese o pânză fină, să prindă musculița în plasă acum, cât e supărată pe celălalt…
E.C.E. Furtun simti un impuls nelamurit, inspirand fumul tigarii tipei care se asezase pe banca, langa el. Nu fumase de cateva zile. Isi dramuia la sange cheltuielile. Dar acum se simtea rascolit de pofta. De fapt, de tot felul de pofte… Si nu pricepea ce astepta de la el. Habar nu avea de ce, dar nu se simtea in largul lui. Avea un instinct extrem de ciudat. Nu stia de la cine il mostenise, dar in anumite momente, simtea in cap un fel de clinchet. Ca de la clopoteii de vant. Atunci stia sigur ca o primejdie se apropie. Arbora insa o mina calma si un zambet pe care si-l stia cuceritor. O privi insistent si de o impertinenta moderata. Fata ii sustinu privirea fara sa clipeasca. Si se prefacu mult prea evident neinteresata de gesturile insotitorului din masina cea rosie cu numar strain. Zambi lasciv si provocator si ii oferi o tigara, intinzand spre el o mana fina, cu un tatuaj bratara sub forma unui sarpe.
E.C.E. nu era hotarat cum sa procedeze. Toate experientele lui cu brunete se terminasera dezastruos. Chiar cu jale mare! Nu prea avea abilitati de cuceritor, chiar daca o ghicitoare ii spusese ca are o frumusete medievala. Ideea l-a infuriat, desi nu avusese argumente. Credea totusi ca fusese influentat de o predica a lui tac-su, popa Manole Furtun. Amintirile din diverse etape de viata se cam amestecasera si nu reusea sa fie pe felie tocmai acum, in fata cu o astfel de frumusete. Era constient ca el nu putea fi o destinatie pentru o astfel de creatura. Cel mult un popas scurt. Si se enerva brusc, acompaniat de un scrasnet de pietris produs de propriul picior care strivea glodul. Chiar daca nu era vreun cavaler cu sabie pe cal alb, fiecare celula din corp ii cerea sa actioneze. Intinse mana dupa tigara oferita. Cand o atinse, ochii i se holbara de groaza: sarpele de pe tatuaj isi ridicase capul pregatindu-se de salt…
…Dar saltul nu porni! E.C.E. crezu ca tatuajul era special gandit pentru a crea efecte 3D. Avea scuza ca nu mai vazuse asa ceva. Daca asta putea fi de acceptat, ca ditamai vlajganul se speriase de un tatuaj! Isi continua gestul si lua tigara. Fie ce-o fi! Spera ca poate nu ii sesizase groaza din ochi. Desi… Femeia continua sa-i sustina privirea fara sa clipeasca. Avea niste ochi extraordinari de frumosi si albastri. Dar i se pareau groaznic de reci. Pe E.C.E. il infiora aceasta privire. Ii veni in minte o scena cu un sarpe care isi hipnotizeaza prada si apoi o sugruma… Cobori usor privirea spre tatuaj. Incepea sa-l obsedeze. Acum avea impresia ca ochii sarpelui se inrosisera, sclipind batjocoritor. Facu un efort sa-si depaseasca aceste senzatii de neinteles. Isi compuse chiar un zambet, cumva complice. Si incepu sa-si caute bricheta, pentru a masca felul ilogic in care se simtea.
Fata simţi mişcarea şarpelui şi ştiu că era avertismentul lui Jose Maria Luis, care-şi oprise maşina roşie în prima parcare, la vreo două sute de metri distanţă, destul de aproape ca să poată manipula blestemăţia.
Ştiu şi că tânărului de pe bancă nu-i scăpase ciudăţenia.
„Noroc că există efectele speciale 3D. Poate crede că au apărut şi în tatuaje”, îşi spuse ea, dar, câteva secunde mai târziu, când mai mult simţi decât văzu ochii şarpelui înroşindu-se, o cuprinse o asemenea disperare încât remarcă abia în ultima clipă zâmbetul cumva complice al bărbatului de alături, care tocmai scotea cu mişcări stângace o brichetă.
E.C.E. isi aprinse tigara straduindu-se sa-si ascunda tremurul mainii. Ochii fetei de aceasta data il priveau disperati. Realiza brusc ca nu avusese halucinatii. Revazu mana cu tatuajul. Ochii sarpelui nu numai ca se inrosisera, dar sesiza ca trupu-i incepea sa unduiasca si sa pulseze. Categoric nu era o halucinatie. In mod straniu aceasta concluzie il linisti, chiar daca nu stia cu ce are de-a face. Dar avea certitudinea pericolului. Clopoteii din capul lui sunau de zor…
Intinse mana incercand sa-i apuce incheietura, chiar daca gestul parea grobian chiar si in sistemul lui de referinta! A fost o miscare complet neinspirata pe care a regretat-o in secunda urmatoare. Sarpele isi ridica capul si ataca fulgerator. Dupa care se retrase. Fata parea paralizata de groaza iar E.C.E. vazu pe mana ceva ce parea un fel de arsura. Dar, surprinzator, nu-l durea nimic. Simti insa ca il ia ameteala. Privirea i se incetosa si isi pierdu cunostinta…
Fata se ridica de pe banca vrand sa-l ajute pe barbatul din fata ei. Stia ca ea era cauza acestei situatii, dar instinctul ii spusese ca el ar fi putut fi cheia salvarii si distrugerea monstrului din masina cea rosie, Jose Maria Luis. Inca nu stia cum. Dar credea asta pentru ca sarpele tatuat, de fapt un mecanism extrem de sofisticat, avusese o alta reactie. Ceea ce o facuse sa spere. Acum, vazandu-l lesinat, nu mai era chiar atat de sigura. Brusc, se simti oprita cu brutalitate de catre Jose.
– Lasa-l in pace, striga acesta cu o voce ragusita. In curand se va trezi si nu isi va mai aminti nimic. Fata il privi cu ura. Stia ca o controla si pentru moment situatia era fara iesire. Insa niciodata barbatul nu intervenise asa cum o facuse acum.
Oare de ce?
„Oare de ce? De ce?” se întrebă fata, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?
Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”
Un ecran urias acoperea cam jumatate din peretele incaperii. Mai degraba o sala enorma. Era impartit in caroiaje, fiecare identificat cu grupuri de litere si cifre. In laterala ecranului acestea erau trecute intr-un tabel. In dreptul fiecarui grup era specificata zona geografica de pe Terra. Imagini „live” de pe intreaga planeta. Un mozaic incredibil.
In fata ecranului erau mai multe pupitre de comanda unde lucrau tlantii. Din cand in cand, pe ecran aparea imaginea Terrei, a celorlate planete si multe alte informatii ciudate, numai de ei stiute. Ecranul se acoperi din nou cu mozaicul. Intr-un caroiaj a inceput sa pulseze un punct rosu. Un tlant mari imaginea. Se puteau vedea trei oameni, cum li se
spunea terranilor. Monitorizau de aproape un an aparitia mecanismelor serpesti. Si raspandirea lor. Nu era o tehnologie pamanteana. Identificasera sursa ei, dar scopul parea neclar. Si nu puteau interveni. Regula einterventiei directe era obligatorie.
Trebuiau sa-si pregateau o strategie…
Jose Maria Louis aproape ca o tara pe fata pana la masina. O impinse nervos inauntru si demara rapid. Nu intelegea ce se intamplase. Individul muscat se comportase altfel decat ceilalti. Intuitia ii spunea ca ceva fusese in neregula. Dar nu putea fi sigur. De la departare se vede totul diferit. Acum, nu stia cum sa procedeze. I se spusese sa raporteze orice anormalitate. Ce putea spune? I se paruse ca personajul comunicase cu sarpele? Dar totusi il muscase. Se hotari sa nu spuna nimic. Nici nu banuia ca ei nu puteau fi pacaliti in felul acesta si ca toate gandurile lui erau monitorizate. Devenise un pion defect. Inca nu stia asta, dar urma sa afle in curand…
Trupul lui E.C.E. Furtun fu strabatut de un fior. Deschise ochii si incepu sa clipeasca des pentru a inlatura un fel de abur ce ii incetosa privirea. Incerca sa-si aduca aminte ceva. Dar amintirile se derulau cu greu, mixand chipul unei tipe brunete si a unei bratari din care tasnise un sarpe. Pana la urma crezu ca visase, dar o amorteala in brat si un fel de arsura pareau sa fie dovada ca totusi ceva se intamplase. Privirea i se limpezi. Constata ca pe banca mai era cineva. Un tip ciudat il privea fix. E.C.E se simtea complet neconfortabil, supravegheat de acea privire rece. Nu prea stia cum sa procedeze, asa ca astepta. Oricum, nu prea se simtea in parametri. Se gandi ca poate personajul voia sa-i dea o mana de ajutor. Desi… Se hotari sa nu faca nimic si sa astepte. Isi dorea sa ajunga acasa mai repede, dar simtea ca povestea nu se terminase. Ba dimpotriva. Si ca personajul de pe banca in mod cert o va continua. Asa ii spunea instinctul lui infailibil. Si ca de obicei, nu se insela…
Calmy inchise ochii si incepu sa numere pana la 111, numarul lui preferat. Amorteala din brat parea sa cedeze putin cate putin. Pe masura ce numara avu o senzatia ciudata. Parca isi simtea corpul mai usor. Incerca sa-si deschida
pleoapele, dar nu reusi. Mai incerca o data, dar degeaba. Se opri din numarat si prinzandu-se de banca cu mainile, isi lua avant sa se ridice. Inutil. Ramasese parca lipit. Il cuprinse panica.
-Ce dracu mi se intampla?
-Nimic! Nu ti se va intampla nimic rau.
Aceste cuvinte le simti cumva vibrand in cap. Pentru cateva secunde crezu ca le gandise ca pe o autosugestie. Dar fusese o falsa impresie. Isi dadu seama cand mai simti aceeasi vibratie, insotind de aceasta data alte cuvinte:
-Esti contaminat. Te vom ajuta sa te faci bine. Si tu ne vei ajuta pe noi…!
Calmy se simti brusc inconjurat de un fel de briza. Reusi sa-si ridice pleoapele si ramase perplex…
Episodul 15 – (Suzana)
Jose Maria Louis conducea nervos, indepartandu-se de zona cat mai repede. Accelera , dar totusi nu exagerat. Drumul serpuit era destul de periculos delimitat de niste rape, nu tocmai ademenitoare. Uitandu-se reflex in oglinda
retrovizoare, sesiza la mare departare un punct negru ce se apropia rapid. Fata, in spate, plangea in tacere. Se gandea la ea, dar si la barbatul de pe banca. Louis se mai uita o data in oglinda si constata, cu surprindere, ca punctul negru se transformase in ditamai masina de teren. Se apropia rapid. Era neagra si fara nici un insemn. Nu-i placea deloc chestia asta. In cateva secunde il ajunse si il garda in stanga, fara a-l depasi. Brusc, o raza de lumina tasni din geamul masinii negre. Louis se uita in spate, dar fata disparuse. La fel si masina urmaritoare. Cateva secunde de uluiala fura de ajuns pentru a se rostogoli intr-o rapa amenintatoare. O explozie puternica lumina peisajul …
Blog de jocuri 