Acasă » Povestea lui Calmy » Firul epic 5

Firul epic 5

Episodul 1 (Matilda)

Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească drept paşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar, s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zid despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.

Episodul 2 (Cudi)

Corvoada numelui l-a urmărit întreaga viaţă, umilindu-l în banca şcolii teologice în care i s-a impus să asculte, ani şi ani, batjocurile colegilor înrăiţi de atâta testosteron sugrumat, dar şi în ochii frumoasei Matilda, fata prosperului om de afaceri Gabriel Dupont, un milionar ce a decis că onoarea fiicei sale stă într-o educaţie totalitară de tip religios. La cei 23 de ani ai săi, Calmy se visa, adesea, proprietar al unei luxoase case pe coasta Mediteranei şi cu Matilda îmbrăţişându-i tremurândă braţul musculos, în timp ce el ar fi ţinut cârma iahtului său de ultimă generaţie, dotat cu dormitor imens, piscină şi sală de sport. Dar, de fiecare dată, trezit din reverie, Calmy cădea într-o adâncă şi nefericită depresie: puţini, foarte puţini, ştiau că, în urmă cu jumătate de an, odiosul ritual de iniţiere al clanului Furtun a presupus ablaţia testiculelor viitorului lider spiritual – Etui Calmar Eter. Romanticului Calmy.

Episodul 3 (Lotus)

Pe măsură ce se apropiau, în minte începură să i se deruleze cele mai bizare asocieri de cuvinte. În fond, dacă se gândea bine, abația care-l aștepta nu era altceva decât ablația, din care s-a exterminat o literă. Sau s-a exorcizat. Că litera în cauză era sursa tuturor greșelilor și slăbiciunilor bărbătești. Sau, mergând pe calea inversă, ca să ajungi de la ablație la abație, trebuie să elimini ceva.

Reveria îi fu întreruptă brusc de oprirea trăsurii. Vizitiul își iți capul pe fereastră și spuse: „Am ajuns!”

Septembrie avea deviație de sept, motiv pentru care vorbea cam pe nas. Dar deocamdată tăcea, ascultând o întreagă pledoarie despre cum tânărul din fața lui nu vrea să fie ultimul Furtun din sat și despre cum o iubește nespus și neconsumat pe Matilda. Disertația lui impetuoasă se termină cu o întrebare pusă temător, cu o voce tremurândă: „Pot să-mi recapăt testiculele?

Episodul 4 (Matilda)

Septembrie oftă din rărunchi. Apoi îşi muşcă buzele, mărunt, de câteva ori.

„Bietul băiat”, îşi spuse, mirat el însuşi că, după tot ce trăise, încă mai era în stare să se înduioşeze astfel. „Din ce neam de idioţi s-a născut! Întâi şi-au bătut joc de el cu numele ăla – Etui Calmar Eter, auzi! – apoi, harş! Ce mârşăvie!”

— Aş vrea să te-ajut, mărturisi. Dar nu pot. Nu mai pot. Fiindcă… Ei, pe scurt, fiindcă a trebuit să ispăşesc un păcat… altfel decât plătindu-l cu viaţa. M-a costat nişte puteri şi… am jurat credinţă Crucii, mi-am închinat viaţa credinţei… Însă ea, sora mea geamănă, a plătit altfel… S-a lăpădat de frumuseţe şi a ieşit din rândul oamenilor… al oamenilor adevăraţi. Dar şi-a păstrat puterea. Am auzit că are chiar mai multă. Dacă nimic din ceea ce e hidos nu te sperie, du-te la ea. Îţi explic unde-o găseşti şi-ţi dau o scrisoare.”

Episodul 5 (Cudi)

Calmy privea fascinat chipul Carminei, luminat de flăcările şemineului. Ochii ei stranii păreau dintr-altă lume; totuşi, poate surâsul cu care citea scrisoarea fratelui ei, poate graţia cu care îşi mişca mâinile lungi îi potoliseră groaza primelor secunde în care o văzu. Carmina se ridică, într-un târziu, din fotoliul său, împături cu răbdare scrisoarea şi, în timp ce-şi coborî ironic ochii spre prohabul tânărului, o aruncă în foc.

 – Dragul meu Calmy, am să fiu directă cu tine. Vezi uşa aceea?, întrebă Carmina indicând cu degetul său lung o uşă secundară din biblioteca în care se aflau. Uşa aceea duce oriunde vrei tu. Şi nu doar oriunde, ci şi oricând. În prezent sau în viitor, oriunde ai alege să fii, tu poţi schimba cursul evenimentelor după bunul plac. Poţi împiedica holocaustul nazist sau poţi salva Pompeii. Poţi salva omenirea sau îţi poţi recupera testiculele. Ai, însă, doar o opţiune: ce alegi?

Episodul 6 (Lotus)

Ciudat, toată situația semăna leit cu ipostaza lui Neo dintr-un film pe care îl văzuse ziua trecută. Cum așa? se întrebă el, în timp ce păși ezitant spre ușă, cu gândul, evident, la salvarea omenirii din ghearele nazismului.

Îndată ce trecu pragul, simți o adiere plăcută, răcoroasă, ca și cum ar fi intrat brusc într-un câmp cu flori și iarbă verde. Trase cu putere aerul magic al dimineții în piept, dar asta nu-l salvă de vocea de lângă el:

– Alege: ori mergi cu tac’tu să repare tractoru’, ori spargi lemnele din curte! Da’ zi mai repede, să nu steie după tine. Și scoală-te odată, că mintenaș îi amiaza!

Își plimbă, întrebător, ochii de pe chipul maică-si pe tavan, apoi pe fereastra larg deschisă, apoi pe soarele de afară. Brusc, își băgă speriat mâna în pantaloni, după care un rânjet fericit i se intipări pe față:

– Azi mă duc în sat!

Episodul 7 (Matilda)

— Azi. Azi…, repetă Calmy, străfulgerat de un gând care-i zbârli părul pe ceafă.

„Ce zi e azi?” se întrebă, cuprins de panică. Şi puse întrebarea cu glas tare:

— Ce zi e azi, mamă?

— Vineri, răspunse ea. Vineri. Te înţeleg, bietu’ de tine. Eşti emoţionat, nu mai sunt decât patru zile până la…ăăă… ei, ştii tu… ăăă… operaţia aia importantă.

Calmy se albi la faţă.

„N-am rezolvat mare lucru”, îşi spuse. „M-am întors în timp, înainte de ablaţie. Acum trebuie să fac ceva ca să nu se repete toată povestea. Aşa că… azi nu mă duc în sat, azi fug din sat. La naiba cu teologia, cu conducerea spirituală a clanului, cu moştenirea… Doar pe Matilda nu trebuie s-o pierd. Nici pe ea, nici testiculele.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s